marți, 9 septembrie 2008

despre necuvinte

despre necuvinte 1:

In timpul liceului am privit cu jind o prietenie deosebita ce unea prin fire invizibile doi dintre prietenii mei .Priveam la aceasta ca ratusca cea urata si nu intelegeam .In definitiv vorbeau despre lucruri obisnuite ,foloseau cuvinte obisnuite ,si uneori erau prostuti in rasul lor despre orice si despre nimic...si totusi ...Zambeau usor , cand incercau sa tachineze roseau ...imporatante in fraza asta sunt cuvintele ratusca cea urata sau echivalentul ..caine batut ..

Pentru privirea asta sincera in sinele-mi decazut,jalnic,incapabil de trairea unei asemenea prietenii mi-a daruit intodeauna Dumnezeu prieteni deosebiti ,mult peste masura mea ,care m-au invesmantat intotdeauna cu atentia respectul si consideratia lor.

Se pare ca Dumnezeului de care vorbesc ii place privirea asta ...cred ca indiferent de cale suntem in cautarea sublimului .

M-ai intrebat de convertirea mea la ortodoxie... a fost oare o convertire ,cred ca mai degraba am cazut rapus /sedus de viziunea unui spatiu sublim ,pe langa care inaltele filozofii orientale sunt umbre mai tarziu spatiul acela a devenit Persoana..

Cred ca socrate, cand afirma ca singurul lucru cert pe care il stie e ca: nu stie nimic ,arata nu o stare ci un drum ...abia in momentul cand am realizat ca sunt prea prost ca sa inteleg ceea ce ma inconjoara si am privitca un caine batut ,am avut revelatia spatiului/fiintei sublime ...

Se pare ca Dumnezeului de care vorbesc ii place privirea asta ...

-despre necuvinte 2 .. de la impertineta seniorului cerului la minuscula privire spre un fir de iarba sau de la patronajul galactic peste imanenta, transcendent pe care detasat le poti pierde pt ca oricum nu le ai,.... la frica de a pierde (din vedere )un capat de ata , un fir de credinta usor de ratacit din nebagare de seama la fel de nestiut la pierdere ca numarul mai mic cu unu al punctelor de pe spatele unei buburuze....

Este ca e de neconceput sa traiesti cu frica si sa spui ca asta e iubire de Dumnezeu?

Imi spui ca ai citit Paisie ,eu iti spun nu ca l-am citit ci ca l-am iubit.

Realizez cu ce ochi privesti cele spuse adineauri ...aceeasi ochi vad intr-o biserica o simpla cladire,..... aceeasi biserica pt mine e vie e casa de care nu am cum sa ma despart ,loc in care sunt mai in odihna decat in bratele iubitei...patetic nu ?...si inca nu ai auzit numic..iti spun ca rasuflarea Sarei(fetitza mea) care pulseaza sincron cu inima mea nu imi aduce atata caldura ca o pagina din pateric nu ma satura intratat ca o apoftegma a sfintilor parinti ,,nu imi potoleste intratat setea...setea mea de atat de amar de vreme si atat de neostoit potolita de cartile lumii .

Da ...am gasit o apa care satura si cu cat te arde mai tare setea ,cu atata te satura mai tare ....si crede am fost parjolit de sete si nu stiam ..abia dupa ce am baut din ea, am simtit si cand ,pe parcursul vietii mele, am trecut pe langa fantana si o presimteam langa mine ,dar nu stiam ca asta caut.

O apa care vrea a se darui cu o dorinta pe care nu o putem intui ,darmite intelege ,care ne doreste setea pt ca traiese sa se daruiasca .E o iubire care scanceste pe langa noi, sa o cerem sa o dorim ,ca sa ne implineasca , sa ne invesmanteze ,sa ne impodobeasca ca pe miri si mirese .

Auzi traieste ca sa se daruiasca ,arde pentru altii ,nu traieste egoist pt sine .. ci spune: te rog primeste-ma , eu traiesc doar daca tu ai nevoie de mine si nu... nu e iubirea orientala care nici nu trebuie rostita pt ca se impurifica si se termina .. risti sa nu o mai traiesti ...ci e iubirea care cu cat o reversi cu atat te umple cu atat mai mult,iti prisoseste care traieste din a se darui,pt a se darui,care creste daruindu-se ..

o sa ne intalnim dupa ce adormim,sau mai bine zis o sa ne nastem/trezim dupa ce trecem prin moartea nastere si nu m-ai ierta daca nu ti-as fi spus ...dincolo sau cand vom fi trezi asta va mai conta,nimic altceva...: daca ne-a prins somnul cu o intuitie a acestei iubiri sa cu trarea iubirii, sa ii spunem ''Christice " aceasta va fi singura noastra mostenire,singurul lucru care ne va desparti de neant,necum vreo filozofie inalta sau mai stiu eu ce teorii .

Un comentariu:

Emillia spunea...

Mi-a placut com. tau din Saccsiv si am venit sa te salut.
Mi s-a parut ca plutim in aceeasi apa...